Poem

Bukowski, how come it sounds familiar?

there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too tough for him,
I say,
stay down, do you want to mess
me up?
you want to screw up the
works?
you want to blow my book sales in
Europe?
there's a bluebird in my heart that
wants to get out
but I'm too clever, I only let him out
at night sometimes
when everybody's asleep.
I say, I know that you're there,
so don't be
sad.
then I put him back,
but he's singing a little
in there, I haven't quite let him
die
and we sleep together like
that
with our
secret pact
and it's nice enough to
make a man
weep, but I don't
weep, do
you?


Take It With Me-Tom Waits

Continue

minte,trup,spirit

gând, cuvânt, faptă

experienţă, acţiune

minte, trup, spirit

Dacă inima spune că "Da" atunci mintea, orgoliul şi memoria experienţei sunt capabile să uite. Dacă o minusculă parte din acest trio  se răspandeşte ca ultimul virus prin întreg sistemul construit şi fortificat, atunci şansele ca acesta să reziste sunt ca acelea ale lui Napoleon la Waterloo.

Lupţi dar ştii ca batalia e oricum pierdută.

Singura bătălie în faţa căreia nu poţi sta decât în primul rând, în faţa căreia eşti pus la zid ca Ceauşeştii la Târgovişte-fără un proces echitabil, este aceea cu tine însuţi. Nu poţi crea diversiuni, camuflări fiindcă înfrângerea ar fi şi mai zdrobitoare iar Suleiman Paşa ar fi un gând în vânt, spre deosebire de tine.

Acest trio chiar te aruncă dincolo de ceea ce înseamna floricele-pe-câmpii si  te blochează pe tine ca om, in timp ce restul continuă să fie. E ca si cum ceilalţi asistă muţi la nefericirea ta de muritor.

Puterea ta ca om, cu tot cu înzestrare,nu poate face faţă influenţei altuia.

E în acelaşi timp blestem şi binecuvântare.

Totuşi avem optiuni.Fie alegi sa te numesti blestemul, fie binecuvântarea altuia...

Continue

Love story

Once upon a time...

Dacă aş fi trăit pe vremea comunismului,atunci când ţi se dădea întâlnire în faţă la Cinema sau în Piaţă, la ceas, aş fi fost genul de fată care şi-ar fi luat ţeapă.

Da! Genul de fată care întâlneşte un băiat -cu care îşi dă întâlnire, fixată la telefonul fix din camera părinţilor, de pe o canapea acoperită cu o covertură care îţi aduce aminte de Răpirea din Serai -şi care, ca un adevărat macho man, nu se prezintă la întrevedere.

Absolut!

Acea fată care oricum nu i-ar fi putut spune "eşti un nenorocit" fiindcă numărul lui de telefon nu se găsea în "Pagini Aurii".

Ei bine...acum există mai mult decât o banală carte de telefon. Există "own contacts", "favourite contacts" şi există şi 4000 de minute (în retea) de îţi cresc antene până apuci să vorbeşti atât -şi s-ar întrezări cea mai mare posibilitate să apeşi "call"-this motherfucker-şi să îi "binecuvântezi" până la a 10-a generaţie de neamuri, să-i sugerezi subtil să-şi ia capul si să-l vâre într-o zonă mai întunecoasă, să-i explici teoria "Esti un mare prost!" şi poate să aştepţi un răspuns la oricum retorica întrebare "De ce mama dracului mi-ai cerut numărul de telefon?"

Evident, cum ar fi fost si pe timpul lui Ceaşcă, şi cum e şi acum, posed o cantitate dăunătoare de bun simţ, orgoliu şi o dorinţa uriaşă de a nu-mi compromite aceste competenţe, care nu prea merg trecute in Cv...

Aşadar, toate aceste calitaţi mă împiedică să urmez îndeaproape paşii explicaţi anterior, când tehnologia este atât de...supportive.

La o a treia abatere, totusi, nimic nu este neîndoielnic.

Până atunci, nimic nu dispare, totul se transformă. Asemenea legilor naturii şi asemenea legilor virtuţii personale.

The end.

Continue

Arta de a lega prietenii

Din categoria : amintiri de la 20 de ani

Raţia momentelor pe care doar le-ai visat şi care practic au constituit o întreagă saga este nesimţit de darnică. Aproape că se încăpăţânează să îţi demonstreze teoria: ”Visează şi ţi se va da!”. Şi se împlini. Nu glumeşte. Atâta dorinţă în visare încât universului i se face milă de nemernicia şi neştiinţa ta de om, la care vorba “ai grijă ce-ţi doreşti..ca s-ar putea să o primeşti” încă e pe drum.

“Ia de aici, bai!”...şi ai luat din plin. Din foarte plin şi cu un zâmbet larg şi foarte tâmp pe o faţă îmbujorată de atât sânge pompat pe venă pătrată.

Şi iată că diferenţa există. În visul tău, ca în filmele indiene, mai apăreau încă douăjde de oameni care participau cu tine la miracolul întâmplării. În starea de veghe, oamenii dispar, euforia şi extazul se transformă în fâstâceală, în ăăăăă-uri, bâte-n baltă, porumbei scoşi pe gură sş nu din joben şi mulţi dinţi albi scoşi la înaintare pentru a completa acest fiasco.

În acelaşi timp creierul stă să facă scurtcircuit. Îţi dă cu virgulă iar la mate nu ai luat niciodată mai mult de 5.

Dar asta nu te ajută acum fiindcă dintr-o dată ai redevenit vizibilă. Eşti şi tu mai acătări fiindcă "meriti " să te pomeneşti cu acest om care ţi-a ignorant prezenţa o bună bucată de vreme şi care se propteşte în faţa ta să vadă ce mai faci. Nu de alta dar atât timp pierdut, separaţi de DOUĂ BĂNCI, TREI RÂNDURI, 2 METRI…depinde de caz.

Ţi-a lăsat buza umflată. Dar uite că azi ţi-a dezumflat-o! Mulţumesc. Meritam asta.

Şi după cum spunea cineva, binecuvântările ni se arată sub cele mai hidoase forme. Tare bună pereche ai mai făcut cu celălalt hidos, care oricum e binecuvântarea cea dintâi.

Şi concluzia este: DA!

Prietenia este arta de a ţine oamenii aproape.

Continue

"Purificare"

"Purificare" , o carte pe care nu v-as recomanda sa o cititi noaptea.
                                                                                                    The Economist

"O musca-de-hoit dezgustatoare venita dintr-un canal. Dar o s-o prinda ea! Voia doar sa se odihneasca putin (...) ca sa se poata concentra asupra radioului si umplerii borcanelor. Zmeura astepta...si la fel si rosiile coapte si zemoase."

- o batrana transformata de viata in comunista;

- isi asteapta odorul si are doar in grija-de-toate-zilele niste gem, ceva muraturi, timpul si tacerea tulburata de   muste;

Aceasta imagine nu pare sa promita multe; insa romanul dezvaluie, prin incursiuni temporale, o viata de om deformata de bocancii cromati, de dragostea neimpartasita si vicioasa, de invidie, de lupta sinelui,de sacrificiu...de libertatea "decat de a se duce sa culeaga ciuperci".

Impreuna cu povestile carate de batrana in fiinta ei se impletesc in roman si cele ale unui fel de vis american, trait de o fatuca-trezita de dorinta de a iesi din satucul care nu-i oferea sperante, insa se ingrijea de siguranta ei.

Astfel, trecutul ei este scris de proxenetii rusi si de atrocitatile pe care le traieste si care ii desfiinteaza spiritul.

Intalnirea celor doua declanseaza amintirea in constiinta fiecareia.

Personajele principale, legate printr-o rudenie colaterala, sunt aceste doua femei care au in comun tema predominanta care se gaseste in cartile lui Sofi Oksanen, si anume: a femeii persecutate fizic si psihic, domestic sau colectiv.

Episoadele anterioare, intercalate cu cele din prezentul anului imediat caderii URSS-si anume 1992, se retrag pana in anii '40-'50,ani ai razboiului, ai ocupatiei germane si sovietice, a soldatilor rusi care "intrara de parca erau stapanii casei", a femeilor cu saci in cap, inchise in beciurile primariei...unde se fac una cu pamantul pana cand se unesc cu "radacinile care cresteau sub camera".

Fiica de mama estona, Sofi Oksanen isi transforma opera si intr-o lectie de istorie.

Reda teroarea zilelor sovietizate si un trecut care ramane in istoria nationala o perioada de doliu colectiv.

Continue

Sangele lui Brancoveanu,urletul lui Horia...

"De ce porti aia la mana?" ma intreaba el cu o aversiune ascunsa in coltul gurii si cu o clipire de misel, asteptand parca un raspuns cat mai vrednic si cat mai elaborat..pentru a-i scalda ignoranta tampa de pe fata.

Cu o oarecare mirare..imi indrept alene privirea spre incheietura..si dau de o fasie ingusta de material invechit, colorata in trei nuante. Culori la care atatia au cantat "Desteptati-va romani!" si care pentru cateva secunde au simtit dâra de mandrie nationala...

Ma uit la tricolorul innodat cu "stangașie" la mana dreapta..iar privirea lui sfidatoare ma tinteste, asteptand un raspuns.
Dar ma uit prin el.
Iata raspunsul,draga:

"Mi-a ramas sapat in minte,
De pe cand copil eram
Ca sunt om, ca am o tara
Si o limba, si un neam...
Ca-n adancul gliei sfinte
Zac, de veacuri, mosii mei
Ca din ei rasare painea
Si prin mine traiesc ei.
Valuri tulburi de uitare peste mosii mei se aseaza;
Limba nu mai este limba
Tara nu mai este treaza.
Ne invata imbecilii interesele perfide
Cum sa ne uitam stramosii si sa veneram partide.
Cum sa ne uitam istoria si s-o vindem pe bucati
Si sa facem mall-uri, vile
Scotand piatra din cetati.
Pe Vlad Tepes cum sa-l facem personaj de film de groaza
Capul lui Mihai Viteazul in dolari cat valoreaza?
Cum de s-a ajuns aicea?
(...)
Niste dascali mediocrii ce au citit minciuni sfruntate
Si ni le arunca-n fata ca pe legi adevarate!
Ce-am fi noi fara istorie?
Ce-ar fi ei fara stramosi?
(...)
Biciuiti de monstrii vremii si rapusi de neputinta am trecut peste milenii cu speranta si credinta.
Si am nadajduit ca poate...neamul nostru,intr-o zi..printre alte multe neamuri..ca o stea va straluci.


Astazi,cine ni-s eroii?Cine-i gata ca sa moara?
Grasii si libidinosii, snobii si analfabetii, banii multi si burta plina pentru ei sunt rostul vietii.
Niste smecheri fara scoala, niste scarbe, niste javre
Care pentru o spaga calca, fara mila, pe cadavre..
Creierele geniale sunt trimise la straini
pentru a nu-ncurca la furturi pe acesti cretini!
Ca o boala fara leacuri, ca un cataclism ma sperie
Cum traiesc in lux netotii si capabilii-n mizerie...

Eu astept reinvierea; cand din marile morminte vor veni din nou eroii inarmati cu-n bici fierbinte
Si vor face curatenie pentru cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou in lume
Neamul binecuvantat!"

E tot ce am invatat eu..ca om, ca roman..ca trecutul face parte din tine.Nu il poti infrunta, nu il poti sfida..fiindca te inconjoara si te impinge spre ceea ce esti tu in prezent.Nu il poti respinge, nici anula..Ai nega ca existi.

Tocmai de aceea aleg sa fac asta.Aceasta este justificarea mea.Pentru tot ce a fost.
Tocmai de aceea.Fiindca trecutul e un mod de a trai in prezent.

Continue

Miruna

Din categoria: "Omul cat traieste, invata!"

Broke Shaden Photography

Si totusi iti calci pe orgoliu, iti pierzi demnitatea si a doua zi regreti multe.
Regreti ce-ai facut in momentul in care se propteste in fata ta si te intreaba: " Ce s-a intamplat,Miruna?".Te intorci si pleci. In mintea ta.
In realitate...te pierzi in cuvinte si gesturi si incerci sa te convingi ca totusi nu ai un creier lesinat.
Suntem rezultatul propriilor decizii.
Si destinul?Fortuna labilis?
Cand devii spectator al propriei vieti se mai cheama ca o traiesti?
Nici nu se poate spune ca o regizezi tu..nici macar un amarat de figurant nu esti.Esti mai degraba femeia de serviciu care urmareste fara interes de undeva din spatele salii...asteptand plictisita si sictirita, plescaind o guma turbo, sa-si "exerseze" si ea rolul pe care stie sa-l faca cel mai bine.

http://youtu.be/Kk5itF5YHvw

Continue

Fapt dovedit

Oamenii nu sunt atat de norocosi precum par.
Sintagme de genul: "Are totul", "Ce perfecta e viata lor" nu exista in viata reala.
In realitate, e doar banala diferenta dintre esenta si aparenta.

In aparenta, viata celuilalt pare desprinsa din basme si pare ca noi ne-am tras din vreo poveste de groaza sau din povesti cu zmei si mume ale padurii.
In esenta,lucrurile se intorc pe fagasul normal si ne trezim catapultati din basme si povestioare intr-o realitate care uneori nu are nicio farama de aparenta.

Adevarul este ca oamenii sunt inzestrati cu acest talent actoricesc de a disimula, de a regiza si de a se ascunde in spatele unei cortine trase...uneori fara sa constientizeze ca ceea ce fac e doar un joc penibil de autoamagire.

Mai exista si varianta de rezerva.
Aceea a spectatorilor care nu reusesc sa tina pasul cu ceea ce se petrece pe scena si astfel trec singuri la a adauga si interpreta actele jocului.
Asadar,nu poti invinovati actorul fiindca nu a inteles spectatorul.

oamenii nu sunt atat de norocosi precum par.
deschide ochii.
scoate ochelarii
priveste lumea si invata sa o citesti.

Continue

Foamea sau despre supraviețuire

                "Doamne,cât sunt de nenorocit! doamne, cât sunt de nenorocit."

Sursă

 Acesta este rezumatul unui sfârșit de viață, surprins de norvegianul Knut Hamsun în cartea care l-a făcut cunoscut, Foamea .

În cele doar 187 de pagini, scriitorul cu o îndeletnicire și o chibzuință care îl va inspira și pe Kafka, pune întru-n singur personaj greutatea întregului roman.

Un Iov nordic, care spre deosebire de personajul biblic, își propagă întreaga amărăciune înspre divinitate. Scriitor de rând, personajul încearcă prin numeroase căi să-și păstreze calitatea de om, în ciuda decadenței la care este supus din pricina sărăciei.

Astfel, instinctul de supraviețuire îl determină să se războiască cu un Dumnezeu rău, care îi pune bețe-n roate și care, pe alocuri, este prezentat ca antagonistul romanului ("eram tot mai pornit împotriva lui Dumnezeu din cauza necazurilor necontenite pe care le îngrămădea în capul meu.").

"Ajunsesem pur si simplu in pragul nebuniei din pricina foamei"...

Ceea ce îl salvează uneori sunt discuțiile cu sine, monologurile interioare, care fie sunt menite să îl trezească la o realitate  ajunsa la disperare, fie îl afunda de tot în demonul nebuniei.
Scurtele perioade de mulțumire sunt și ele urmate de boala analizei, iar fiecare detaliu îi răpește momentele de luciditate senină ("cu cât mă gandeam mai mult, cu atât îmi venea mai puțin să cred..Nici vorbă, mă înșelasem singur și fusesem vesel toată dimineața pentru nimic!")

Cu toate acestea, încărcătura morală, cinstea și onoarea se îngrămădesc să iasă la iveală. Atât de mult încât devin piedici pentru supraviețuire.

Lectura se face într-un ritm alert, iar lupta bărbatului și goana se transpun în "dispoziție lugubră".

Totuși..o singură întrebare rămâne:

 (...) cu ce ma făcusem atât de vinovat, încât să merit o astfel de prigoană?

Răspunsul îl găsește fiecare în parte.

Continue

Confesiune

       "Vocea Umana" este o piesa scrisa de francezul Jean Cocteau acum vreo 80 de ani.Am ascultat piesa dintr-o intamplare banala.O simpla coincidenta fiindca teatrul radiofonic, pana anul trecut, imi era necunoscut, nefamiliar.

       Cu toate acestea....vocea Ginei Patrichi a reusit sa-mi atraga atentia si sa ma transpuna in suferintele personajului.Ceea ce ascultam nu era un simplu scenariu..era o parte din viata mea derulata pe 'repede inainte'.Poate din aceasta cauza transpunerea empatica cu personajul feminin s-a facut la modul absolut.

        De unde si 'botezul' blogului de faţa.

        Personal..niciodata nu am fost adepta descrierilor de genu "sunt...ma numesc..imi place...".In primul rand, fiindca ma trimite cu gandul la "Societatea Alcoolicilor Anonimi" iar mai apoi deoarece nu am stiut ce sa spun despre mine;intotdeauna m-am blocata la partea 'vorbeste despre tine'.

       "Protagonista e o victima mediocra,complet indragostita; nu incearca decat o singura siretenie, sa-l faca pe barbat sa-si marturiseasca miciuna, pentru ca ea sa nu pastreze aceasta amintire nefericita.Autorul ar vrea ca actrita sa dea impresia ca sangereaza ca un animal ranit".

  Aceasta sunt eu.Vocea umana.

Continue

Mood

01:21 

Nu por dormi acum.

Totuşi,e linişte şi muzică,de care nu ai cum sa nu te îndrăgosteşti.

E genul acela de voce şi de instrumente care îţi blochează orice simţ şi raţiune.

E pur şi simplu sentiment.De orice fel.E nebunie.Explozie.

Just give me one random guy and I swear I'll fall in love with him on this song!This much is!

Pe un asemenea cântec şi pe o asemenea ploaie.

http://youtu.be/9DLtzc9KLiw

I can't stop of dreaming.

Stupid little things.

Don't take anything from nobody.

Run your own world.

Own the night.

Momentan sunt studentă,în anul III,la Litere.

Momentan visez.

Momentan ar trebui sa încerc să dorm.

Momentan-vacanţă.

Continue