Domnul Tic, Laura sau despre fericire și alte personaje de carte

Pe Laura am găsit-o așa cum îi șade mai bine: în spatele cărtilor, alături de Tic, cu zâmbetul din dotare și ochii mici de atâta zâmbet. Peisajul se completa cu o expoziție poveste. În stânga lor stătea nestingherită o mașină de scris, completată ulterior cu un răvaș și ceva floricele de câmp.

Am vorbit despre Laura în postarea TED.
Dar am vrut să știu mai multe. Am vrut să descos acel zâmbet atât de molipsitor. De partea cealaltă, zâmbetul m-a primit cu brațele deschise și mi-a lăsat moștenire câteva pagini bune de inspirație. Unele din ele vor apărea, în curând, într-un interviu.

Nu știu dacă eu cred în muze, ci mai degrabă în personaje de carte. 

Mi-a rămas întipărit în minte vorba Laurei. În timp ce alții demontează mitul muzei, ea construiește un exercițiu nou de creativitate, și anume: personajul de carte. Se poate spune că se mândrește cu două: Andrei și Tic.

Vocea Umană

Cu cartea "Domnul Tic" m-am întâlnit în facultate.
Mi-a fost oferită cadou de Moș Nicolae.
Și o bună vreme a însemnat pentru mine lectura de seară, de dinainte de culcare, un fel de ritual pentru a visa frumos.

Laura își numește cărțile "jurnale de fericire", eu le numesc povești de noapte pentru o viață mai bună.

• Am descoperit acolo un talent de a transmite stări cum rar am întâlnit. 
• Am întâlnit un stil de a spune povești cum doar un bunic șugubăț le mai poate spune. 
• Am dat peste o dragoste care acum mă provoacă să-mi trăiesc și eu dragostile mai frumos și mai poetic. 
• Am intrat într-o lume care m-a făcut să visez mai des.

Scriu felii de zâmbete, scriu momente de viață irepetabile. Căci sunt vremuri în care noi zâmbim mult și-aș vrea să-mi amintesc totul atunci când o să-mi lipsească o doagă și fericirea ne va fi mai șubredă. (Domnul Tic și alte iubiri de pe Mușatini)

De ce ar trebui să citești cărțile Laurei?

• Fiindcă avem nevoie să credem în povești de dragoste

• să credem că nu toate poveștile sunt desprinse din cărți, unele sunt desprinse din oameni

• cuvintele pot răni, dar la fel de bine pot coase la loc părți rupte din noi

• pentru o viață sănătoasă nu ai nevoie de bagaje fără număr, vorba lui Andrei "Atât am adunat până acum, o Laura și un Tic"

• fie că ești copil, mamă, bunică, studentă, fericită, trist, aiurit sau debusolat, vei găsi măcar o pagină care să te facă să zâmbești

• vei începe să scrii scrisori

Vocea Umană